1 ... 17 18 19 20 21 22 23 24 25

Totodată, Legea Nr. 436-XVI din 28.12.2006, prevede că autorităţile administraţiei publice centrale nu pot să stabilească ori să impună competenţe autorităţilor publice locale fără o evaluare prealabilă a impactului financiar pe care aceste competenţe l-ar putea genera, fără o consultare a autorităţilor locale de nivelul corespunzător şi fără ca colectivităţile locale să fie asigurate cu mijloacele financiare necesare. În altă ordine de idei, conform art. 5 din Legea privind descentralizarea administrativă Nr. 435-XVI din 28.12.2006, autorităţile publice locale de nivelurile întâi şi al doilea, precum şi cele centrale, pot coopera, în condiţiile legii, pentru a asigura realizarea unor proiecte sau servicii publice care solicită eforturi comune ale acestor autorităţi.


Concluzii

. Prin ingerinţele abuzive a administraşiei centrale în activitatea celei locale sau prin privarea acesteia din urmă de unele atribuţii fireşti, este descurajată de fapt implicarea cetăţenilor în viaţa comunităţii. Pe această cale este dată peste cap încrederea că oamenii, prin antrenarea lor nemijlocită, pot schima lucrurle în bine. Avem de a face cu fenomenul excluziunii politice.

Tabel 3. Barometrul de Opinie Publică, 2009

Potrivit sondajelor efectuate anual la comanda Institutului de Politici Publice, aproape jumătate din populaţia Republicii Moldova se informează doar din jurnalele de ştiri ale televiziunii publice, aceasta fiind singurul canal TV din Republica Moldova cu acoperire naţională totală. Cum însă, Compania Teleradio-Moldova a fost transformată de fosta putere într-un instrument de propagandă agresivă a partidului de guvernământ, sute de mii de oameni au devenit astfel victime ale unei dezinformări şi manipulări mediatice deliberate. În aceste împrejurări, a fost afectată capacitatea lor de implicare oportună în procesul politic, de a face o alegere corectă şi conştientă.

Conform unui clasament, in care sunt incluse 20 de state din sud-estul Europei si Eurasia, Republica Moldova se plaseaza pe locul 16 dupa situatia presei, cu 1,56 de puncte din 4.

Potrivit agentiei de monitorizare a mass-media “Monitor Media”, conform unui studiu, elaborat de Consiliul International pentru Cercetare si Schimb (IREX) in cooperare cu USAID, principalii indici de evaluare a situatiei presei au degradat in Republica Moldova.

Studiul a fost realizat in baza a cinci obiective complexe, intre care libertatea de expresie, standardele de calitate a jurnalismului, pluralitatea surselor de stiri, capacitatea de sustinere a afacerilor si institutiile sprijinitoare.

Pentru fiecare cele 20 de state au fost elaborate scoruri si clasamente, scorul maxim fiind de 4.

Tarile care au inregistrat un scor intre 0 si 1 puncte sunt considerate drept "incapabile de a sustine mass-media, dusmanoase presei". Scorul cuprins intre 1 si 2 puncte (cazul Republicii Moldova) este acordat tarilor care indeplinesc in mod minim cele cinci obiective.

In punctajul de 2-3 puncte se incadreaza tarile care indeplinesc majoritatea obiectivelor, iar in scorul de 3-4 puncte, sunt incluse tarile unde exista un cadru media liber.

Pe prima treapta in clasament se situeaza Croatia, cu 2,82 puncte, iar pe ultima - Uzbekistanul, cu 0,64 puncte. Romania se situeaza pe locul opt cu un scor de 2,24.

La capitolul libertatea de expresie, Republica Moldova se situeaza pe treapta a 15-a, cu un scor de 1,57, acesta fiind cel mai scazut indice inregistrat din anul 2001 pana in 2004. Cea mai proasta situatie la capitolul libertatea de expresie este atestata in Belarus (0,59), iar cea mai buna - in Croatia (2,89).

La capitolul standarde de calitate a jurnalismului, in Republica Moldova, situatia este si mai proasta decat la libertatea de expresie. De remarcat ca, in anul 2001, profesionalismul jurnalistic in Republica Moldova a fost considerat mai bun.

Cat priveste pluralitatea surselor de stiri, Republica Moldova a fost plasata pe treapta a 18-a in clasament, inregistrand un scor de 1,50. Croatia are cel mai bun indice (3.00), iar cel mai prost - Uzbekistanul (0,52). Indicele tarii noastre la acest capitol s-a imbunatatit in comparatie cu anul 2002 (1,43), dar a coborat in punctaj fata de indicii atestati in 2003 si 2001 (1,74 si, respectiv, 1,78). La capacitatea de sustinere a afacerilor in presa, cu un scor de 1,35, Moldova se situeaza pe treapta a 16-a printre cele 20 de state.

Conform celui de-al cincilea obiectiv - institutiile sprijinitoare ale presei - Republica Moldova inregistreaza un scor de 2,10, care plaseaza tara pe treapta a 12-a. Este singurul indice care situeaza Moldova in cea de-a treia categorie de state - tarile care indeplinesc majoritatea obiectivelor. In acelasi timp, anul 2004 pentru Republica Moldova este descris in studiu ca fiind o perioada de stagnare in ce priveste situatia mass-media.

Acelasi studiu mai arata ca in Moldova jurnalismul se dezvolta foarte greu, accesul populatiei la mediile de informare este limitat din cauza factorilor cu caracter politic, geografic si financiar, iar institutiile media din Moldova nu sunt profitabile din cauza ca procesul de dezvoltare a pietei publicitare decurge foarte lent.

Presa din Moldova duce lipsa de manageri media experimentati si continua sa se ghideze de ideologia sovietica, conform careia media este un instrument de propaganda si nu o afacere, mentioneaza expertii.

De la 2004 încoace situaţia nu s-a ameliorat, dimpotrivă, s-a degradat.

De remarcat în acest context este Avizul Curţii Constituţionale asupra proiectului de lege pentru modificarea art.32 din Constituţia Republicii Moldova. În noiembrie 2007, Executivul Republicii Moldova a aprobat o iniţiativă legislativă prin care a propus Parlamentului să excludă din articolul 32 al Constituţiei sintagma „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului”. În decembrie 2008 Curtea Constituţională, cu votul a cinci judecători, a dat aviz negativ iniţiativei Guvernului, considerând că proiectul de lege pentru modificarea alin.(3) art.32 din Constituţie în partea care prevede excluderea sintagmei „contestarea şi defăimarea statului şi a poporului” are ca rezultat încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind caracterul suveran, independent şi unitar al statului, diminuarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, a garanţiilor acestora.

Pe parcursul anului 2008 presa din Moldova s-a aflat pe agendele mai multor instituţii, atât naţionale, cât şi internaţionale. Ideea libertăţii presei a fost abordată multilateral şi cu toată seriozitatea la diferite întruniri şi conferinţe, de demnitari de stat şi înalţi funcţionari europeni. Apropierea campaniei electorale a impulsionat dezbaterile asupra libertăţii presei, angajând întreaga societate.

IDIS „Viitorul” constată în studiul „100 cele mai presante probleme ale Republicii Moldova în anul 2008” că, în raport cu anii precedenţi, situaţia în domeniul mass-media s-a înrăutăţit. De asemenea, organizaţia susţine că abuzurile asupra jurnaliştilor afectează capacitatea mijloacelor media de informare a publicului larg şi îngrădesc accesul la informaţie al societăţii. Atitudinea discriminatorie a forţelor de ordine faţă de jurnalişti creează premise pentru denaturarea realităţilor şi evenimentelor sociale, contribuie la dezinformarea societăţii şi manipularea opiniei publice.

La începutul anului 2008, preşedintele Comisiei Europene Jose Manuel Barroso diagnostica o involuţie în domeniul libertăţii presei, iar Paolo Berizzi, şeful secţiei Politică şi Economie din cadrul Delegaţiei Comisiei Europene la Chişinău, evidenţia problema aplicării reformelor eficiente în acest domeniu. În mai 2008, Benita Ferrero-Waldner, Comisar European pentru Relaţii Externe şi Politica Europeană de Vecinătate, a recomandat Republicii Moldova să acorde o atenţie sporită libertăţii mass-media în contextul unui an preelectoral. Iar evenimentele din 2008 au determinat mai multe misiuni diplomatice acreditate la Chişinău să adopte în iulie o poziţie critică şi să manifeste îngrijorare faţă de acţiunile întreprinse de organele de drept împotriva mass-media, iar în noiembrie să solicite, într-o declaraţie comună, autorităţilor moldovene să asigure reflectarea echilibrată de către presă a procesului alegerilor.

De cealaltă parte, la învestire, noul Guvern declara ca o prioritate libertatea mass-media, prin asigurarea accesului nediscriminatoriu la informaţia oficială, prin consolidarea capacităţilor instanţelor de judecată la examinarea cauzelor privind exercitarea libertăţii de exprimare. Iar şeful statului cerea2 membrilor Guvernului să interacţioneze cu presa pentru a informa publicul corect despre activitatea organelor publice centrale şi pentru a promova „imaginea pozitivă a Moldovei în lume”. În dezacord cu aceste declaraţii ale demnitarilor de stat sunt acţiunile lor sistematice de îngrădire a libertăţii de exprimare şi informare a presei, acţiuni pe care le vom evoca în capitolul „Abuzuri asupra jurnaliştilor”.

Conform ultimului Barometru de opinie3, ziarele reprezintă prima sursă de informare doar pentru 21,8% din respondenţi, pe când televiziunea – pentru 88,4%, TV se bucură de încrederea a 55,4% din respondenţi, presa scrisă – 3,4%. Se atestă tendinţa generală a societăţii de a se limita la TV, reducându-se substanţial spectrul de surse de informare. Ca urmare, presa scrisă din Moldova, dar şi cea de peste hotare, are de înfruntat o adevărată provocare a mileniului III.

În pofida rezultatelor sondajelor, în anul 2008 au fost lansate câteva publicaţii noi. Unele dintre ele au un caracter vădit loial puterii, de exemplu, săptămânalul „Moldova mare”, care se declară „publicaţie independentă în limbile moldovenească şi rusă”, publicând în primul număr editorialul lui Vasile Stati; altele se adresează unui public mai restrâns – „Standard financiar” – revistă de analiză şi rating, având ca destinatari antreprenori, investitori etc.

Sunt sugestive concluziile expuse de Centrul Independent de Jurnalism în studiul „Relaţiile dintre mass-media şi autorităţile de stat – spre transparenţă şi responsabilitate”, publicat în octombrie 2008. Astfel, se constată că autorităţile administraţiei publice îşi plasează publicitatea în paginile fostelor ziare guvernamentale şi în publicaţiile finanţate de la bugetul de stat, favorizându-le şi ignorând astfel criteriile obiective şi legale privind plasarea publicităţii de stat; în provincie, discriminarea publicaţiilor private în raport cu cele publice este şi mai evidentă; publicaţiile de limba română au beneficiat de un volum de publicitate din partea instituţiilor publice de două ori mai mic decât cele de limba rusă. Această practică poate fi calificată ca susţinere discriminatorie, netransparentă şi inechitabilă din partea statului a presei. Prin acţiunile sale autorităţile administraţiei publice încurajează concurenţa neloială şi ilegală, în cazurile în care nu se respectă normele referitoare la achiziţiile publice.****

Totoată, audiovizualul din Moldova a fost marcat de mai multe evenimente, pe alocuri politizate. Închiderea de către BBC World Service, începând cu 1 august, a serviciului său de presă în limba română şi sistarea difuzării în Republica Moldova de către CCA a postului de televiziune român TVR 1 au avut un impact negativ sub aspectul accesului la informaţie şi al diversităţii surselor de informare. Spaţiul mediatic din Moldova a fost ocupat de mass-media de limba rusă. În acest sens, experţii de la IDIS „Viitorul” semnalează câteva probleme grave, care vor apărea în viitorul apropiat: structurarea opiniei publice naţionale şi menţinerea unei percepţii false a relaţiilor ruso-moldave; în problema soluţionării diferendului transnistrean mijloacele media de limba rusă din Republica Moldova vor prezenta şi promova interesele Rusiei în detrimentul celor naţionale etc *****

Pe parcursul anului 2008 societatea civilă a constatat că implementarea standardelor profesionale prevăzute de legislaţia audiovizuală şi de normele deontologice la Instituţia publică naţională a audiovizualului (IPNA) Compania „Teleradio-Moldova” stagnează. Mai mult, experţii consideră că situaţia în cadrul acestei instituţii se înrăutăţeşte pe măsură ce se apropie scrutinul parlamentar, constatând că ştirile favorizează doar actorii politici aflaţi la guvernare şi cei care reprezintă autorităţile de stat.*****

În studiul intitulat „Teleradio-Absurdistan, sau reforma furată în compania publică” pe care Igor Munteanu şi Veaceslav Ioniţă l-au publicat în 2008 în calitate de experţi ai Institutului pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul”, este criticată conducerea IPNA pentru subordonarea financiară autorităţilor comuniste. *****

În urma cenzurii, limitării libertăţii de exprimare şi presiunilor exercitate asupra redacţiilor şi jurnaliştilor, Republica Moldova este tot mai desc cndamnată la CEDO. La 2 iunie 2008, după ce a fost respins recursul Guvernului de la Chişinău, depus la Marea Cameră a Curţii Europene, a devenit definitivă decizia CEDO în cauza „Timpul Info-Magazin şi Anghel c. Moldovei”. Republica Moldova a fost obligată să achite despăgubiri în valoare de 13,8 mii de euro în favoarea ziarului „TIMPUL” şi colaboratorului său. Compania „DAAC-Hermes” în 2004 din Chişinău a acţionat în instanţă publicaţia şi jurnalista pentru articolul „Luxul în ţara sărăciei”. Investigaţia relata despre abuzurile comise de guvernare la procurarea unor maşini de marca „Skoda Superb” pentru preşedinţii de raioane prin intermediul acestei companii.

Publicaţia TIMPUL” şi jurnalista Alina Anghel au depus o plângere la CEDO la 28 noiembrie 2005, reclamând încălcarea dreptului la libera exprimare, inclusiv aplicarea unei sancţiuni în valoare de 130 mii de lei în favoarea companiei „Daac-Hermes”. Printre altele, ziarul a invocat că la procurarea celor 42 de autoturisme nu au fost organizate licitaţii publice. Pe durata procesului, ziarul a fost nevoit să se reorganizeze din punct de vedere juridic şi să-şi modifice denumirea în „TIMPUL de dimineaţă”14. CEDO a obligat Guvernul de la Chişinău să achite publicaţiei 13,8 mii de euro reparaţii materiale şi morale şi cheltuieli de judecată. În baza hotărârii definitive a CEDO, publicaţia a depus o cerere de revizuire a deciziei Curţii Supreme de Justiţie de acum trei ani.
La 18 ianuarie 2008, un grup de jurnalişti de la „PRO TV Chişinău”, TV Dixi, şi “Jurnal de Chişinău” a fost împiedicat să relateze despre serata de creaţie a scriitorului şi umoristului Gheorghe Urschi, sub pretextul că nu ar fi avut „bilete de invitaţie”. În afară de aceasta, cameramanul de la PRO TV a fost forţat să şteargă imaginile cu preşedintele Voronin, filmate la intrarea acestuia în Palatul Naţional.
Preşedintele Vladimir Voronin cere, la 31 ianuarie, implicarea Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS) în procesul de contracarare a finanţărilor ilicite ale partidelor politice şi mass-media, inclusiv a resurselor provenite din afara ţării. Vladimir Voronin a făcut respectiva declaraţie în cadrul şedinţei lărgite a Colegiului SIS al R. Moldova. Şi anterior Vladimir Voronin s-a arătat nemulţumit de faptul că unele mass-media sunt finanţate de peste hotare. Şeful statului avea în vedere, în special, finanţarea activităţii unor redacţii din Moldova de către România. Este, însă, pentru prima oară când Preşedintele RM cere unei instituţii de forţă să acţioneze. Ulterior, la 20 februarie 2008, într-un interviu acordat Agenţiei „Moldpres”, directorul SIS, Artur Reşetinicov, a lăsat să se înţeleagă că instituţia pe care o reprezintă va întreprinde acţiunile necesare în vederea contracarării finanţării de peste hotare a mass-media şi partidelor din Moldova, aşa cum ceruse Preşedintele Vladimir Voronin.

La 11 februarie 2008, Procuratura Generală a intentat un dosar penal directorului ziarului “Timpul de dimineaţă” Constantin Tănase „pe faptul acţiunilor intenţionate îndreptate spre aţâţarea vrajbei sau dezbinării naţionale, rasiale sau religioase”. Organizaţiile neguvernamentale mass-media au constatat că învinuirile nu se bazează pe dovezi care ar certifica reaua voinţă a jurnalistului acuzat, punând la îndoială legalitatea demersului justiţiar. În discursul rostit la mitingul din 3 februarie Constantin Tănase a declarat, printre altele, că „Moldova trebuie să scape nu numai de Voronin şi de comunişti, dar şi de ruşi”. Conform Agenţiei Monitor Media, această frază a provocat reacţii din partea mediilor de informare şi a oficialilor din Federaţia Rusă. Ulterior, Constantin Tănase a publicat în „TIMPUL” o precizare, menţionând că prin fraza respectivă a avut în vedere Rusia, şi nu etnicii ruşi din R. Moldova. În precizarea sa, Tănase a notat că „există o singură şi simplă problemă cu etnicii ruşi – dorim să înveţe limba populaţiei băştinaşe şi să se integreze cât mai repede în viaţa acestei ţări, care le-a acordat cetăţenie fără nici o

condiţie”.

La 15 februarie 2008, corespondentul ziarului „Moldavskie vedomosti” nu a fost admis la întâlnirea comisarului european pentru relaţiile externe şi politica europeană de vecinătate, Benita Ferrero-Waldner, cu studenţii Universităţii de Stat din Moldova.

Administraţia Universităţii, secundată de gardienii Serviciului de Pază, au blocat, sub diverse pretexte false, intrarea jurnalistului în sală, permiţând, în acelaşi timp, altor jurnalişti să participe la eveniment.

Pe data de 16 februarie 2008, un reporter al cotidianului „Timpul de dimineaţă” a fost bruscat de către un agent din paza de corp a premierului Vasile Tarlev pe teritoriul Bazei auto a Aparatului Guvernului, inspectată de către premier. Deşi ziarista s-a legitimat, invocând argumentul că premierul este o persoană publică şi vizitează un obiectiv public, la indicaţia şefei Serviciului de Presă, a fost scoasă cu forţa din întreprinderea respectivă. Înainte de incident, ziarista publicase câteva articole în legătură cu unele nereguli comise de această instituţie la achiziţionarea a 17 automobile „Skoda”.

La 9 martie 2008, agenţii din paza de corp a preşedintelui Parlamentului Republicii Moldova au împiedicat echipa postului „PRO TV Chişinău” să-l filmeze pe dl Marian Lupu care participa la festivalul minorităţilor slave „Maslenniţa”.
La începutul lunii aprilie 2008, CCA a fost sesizat de Biroul permanent al Parlamentului RM asupra faptului că CCA admite utilizarea limbajului indecent în cadrul emisiunii “Poveşti cu măşti”, difuzată la postul de televiziune “NIT”. Doar trei din nouă membri ai CCA au votat pentru includerea pe ordinea de zi a chestiunii cu privire la această emisiune. În legătură cu acest fapt, organizaţiile neguvernamentale de media au făcut un apel către membrii CCA să-şi exercite funcţiile cu obiectivitate, în strictă conformitate cu prevederile Codului audiovizualului, făcând abstracţie de preferinţele ideologice sau politice personale. Atitudinea CCA este cu atât mai sfidătoare cu cât, conform comunicatului de presă al Parlamentului, Preşedintele CCA a recunoscut că, pe parcurs, CCA a primit mai multe sesizări de la cetăţeni privind utilizarea limbajului obscen în emisiunea “Poveşti cu măşti”, promiţând că sesizările respective vor fi examinate în cadrul şedinţei publice din 8 aprilie 2008, însă, după câteva amânări, în şedinţa din 17 aprilie, 5 din cei 8 membri ai CCA prezenţi s-au opus discutării acestei chestiuni.

La 11 aprilie 2008, după întâlnirea dintre Preşedintele Vladimir Voronin şi liderul transnistrean Igor Smirnov, preşedinţia a organizat o conferinţă de presă, la care au fost invitate doar televiziunile agreate de guvernarea comunistă.

La 22 aprilie publicaţia „Jurnal de Chişinău” a primit încheierea Judecătoriei Centru din Chişinău, prin care a fost informată că instanţa a decis aplicarea sechestrului pe contul publicaţiei în sumă de 300 mii de lei, în baza cererii depuse de un fost procuror de Donduşeni. Acesta a pretins că două articole, publicate în 2003 şi 2004, i-au lezat onoarea şi demnitatea. Hotărârea a fost luată la 14 aprilie, însă ziarul a fost anunţat despre aplicarea sechestrului abia la 22 aprilie. Redacţia a calificat această acţiune ca o tentativă de a paraliza activitatea ziarului. La 7 mai conturile „Jurnalului de Chişinău” au fost deblocate.

La 30 aprilie 2008, jurnalistul Oleg Brega a fost reţinut şi supus la trei zile de arest administrativ pentru intenţia de a protesta paşnic în faţa Palatului Naţional, unde avea loc o festivitate cu ocazia aniversării a 50-ea de la fondarea TVM. Poliţia l-a împiedicat pe jurnalistul Oleg Brega să se apropie de Palatul Naţional, iar judecătoria sectorului Buiucani a considerat „injurioasă” pancarta cu inscripţia „50 de ani de minciună”, afişată de Oleg Brega.

În mai 2008 Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei a supus ziarul „Moldavskie vedomosti” unor controale financiare, în cadrul unui proces de urmărire penală iniţiat de Procuratura Generală pentru o presupusă infracţiune de „delapidare a averii străine în proporţii deosebit de mari”. Această învinuire i s-a adus ziarului după publicarea în paginile sale a materialelor publicitare ale întreprinderii „Cariera de la Soroca”.

În şedinţa din 7 mai CCA a decis acordarea prin concurs a frecvenţei radio, utilizată de către RADIO 21, a cărui licenţă expira pe 8 iunie 2008. CCA a votat acordarea acestei frecvenţe în contradicţie cu Regulamentul cu privire la procedura şi condiţiile de eliberare a licenţelor de emisie şi a autorizaţiilor de retransmisie, aprobat prin Hotărârea Parlamentului nr.433-XVI din 28.12.2006. Regulamentul prevede expres în articolele 15 şi 17 că frecvenţele radio şi TV disponibilizate se anunţă la concurs numai după expirarea termenului de valabilitate a licenţelor, iar din momentul expirării termenului de valabilitate a licenţei de emisie şi până la eliberarea unei licenţe noi, titularul licenţei de emisie, prin decizia acordată de Consiliu, îşi continuă activitatea.

La 10 mai, Ghenadie Brega, care protesta în faţa Guvernului împotriva arestării fratelui său, a fost agresat de către ofiţeri de poliţie îmbrăcaţi în civil, apoi arestat şi dus la comisariatul de poliţie al sectorului Buiucani, Chişinău, unde a fost ţinut timp de 48 de ore în condiţii inumane şi degradante, fiind învinuit de “nesubordonare cu rea-voinţă la cerinţele legitime ale colaboratorilor de poliţie, opunere de rezistenţă şi ultragierea poliţiei“.

La 5 iunie, o instanţă de la Moscova s-a pronunţat asupra interdicţiei de a intra în Rusia aplicate faţă de jurnalista Natalia Morari, cetăţeană a R. Moldova, corespondentă la publicaţia moscovită „The New Times”, calificând-o drept întemeiată. Avocatul jurnalistei a declarat că va ataca hotărârea instanţei în modul stabilit de legislaţia rusă. Natalia Morari a fost reţinută la 16 decembrie 2007, pe aeroportul Domodedovo din Moscova, după o deplasare în Israel, şi a fost expulzată. În luna februarie 2008, Natalia Morari a încercat din nou să intre în Rusia, în calitate de soţie a unui cetăţean rus, însă nu i s-a permis. Serviciul Federal de Securitate al Rusiei a motivat interdicţia prin pericolul pe care-l comportă jurnalista pentru securitatea Federaţiei Ruse. Jurnalista consideră că a devenit persona non grata pentru faptul că a scris o serie de articole critice la adresa Kremlinului.

La 17 iulie agenţia de ştiri „NewsIn” din România a semnalat un caz de îngrădire a accesului jurnalistei Lina Grîu la conferinţa de presă susţinută de Preşedintele Voronin pe data de 23 iulie, pentru motivul că jurnalista nu avea acreditare. Încă la 14 aprilie „NewsIn” a solicitat Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene acreditarea jurnalistei Lina Grîu, care deţine dubla cetăţenie – a Republicii Moldova şi a României. Deşi procedura de acreditare, potrivit regulamentului MAIEI, ar trebui să dureze nu mai mult de 30 de zile, jurnalista nu a obţinut acreditarea, fiind astfel lipsită de dreptul de a participa la evenimentele de presă organizate de conducerea de vârf a ţării.

La 26 septembrie, publicaţia «Edinaya Gagauzia», editată de mişcarea politică cu acelaşi nume din autonomia găgăuză, a declarat că a devenit victima atacurilor puterii comuniste de la Chişinău care prin Procuratura Generală intenţionează să lichideze publicaţia. Redacţia afirmă că presiunile asupra gazetei au început după publicarea unui şir de articole critice la adresa unor funcţionari din organele de drept.

La 8 octombrie, în incinta Judecătoriei din Orhei, o echipă „PRO TV Chişinău” a fost bruscată de către un poliţist şi de vicecomisarul raionului. Cazurile de agresare a echipelor de la „PRO TV Chişinău” au fost condamnate de organizaţii de media şi de partide politice de opoziţie.

La 10 octombrie, Veronica Russu, jurnalistă la “Ziarul de gardă”, a fost intimidată de către unul dintre gardienii care însoţeau un inculpat în sala de judecată. Incidentul s-a produs în incinta Judecătoriei Militare din Chişinău. Deşi preşedintele instanţei i-a permis reporterului să fotografieze în sală – după pronunţarea şedinţei sau în pauză – gardianul i-a interzis să-şi exercite meseria, fără a avea un drept în acest sens.

Cameramanul Vasile Costiuc de la postul de televiziune pe Internet „Jurnal TV” a fost intimidat de poliţişti la 11 octombrie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale din Chişinău, unde se desfăşurau manifestări de Ziua Naţională a Vinului. Cameramanul filma momentele când şeful statului gusta din vinuri. El a fost acostat de patru indivizi, care l-au rugat, „fără să facă show”, să-i urmeze. A fost urcat într-o maşină şi plimbat vreo patruzeci de minute prin Chişinău. În acest timp un body-guard al şefului statului a vizionat materialul filmat de cameraman. După aproape o oră, operatorul a fost adus în Piaţa Marii Adunări Naţionale şi sfătuit să plece acasă pentru propria lui siguranţă.

La 27 octombrie, în baza cererii depuse de către procurorul autonomiei Gheorghii Leiciu, instanţa de la Comrat a dispus aplicarea sechestrului pe conturile publicaţiei „Edinaya Găgăuzia” în sumă de jumătate de milion de lei. Reclamantul pretindea că două articole publicate de ziar i-au lezat onoarea şi demnitatea.

La 29 octombrie, fără a invoca un motiv, Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a respins cererea de acreditare a corespondentului „Radio România Actualităţi”, Cristina Dumitrescu. În contextul refuzurilor de acreditare a jurnaliştilor străini, experţii de la IDIS „Viitorul” au prognozat că, pe fondul menţinerii unor relaţii tensionate cu Bucureştiul, este de aşteptat ca autorităţile să nu stabilească curând criterii clare de acreditare a jurnaliştilor din această ţară

. La 25 noiembrie, inspectorii Centrului de Medicină Preventivă au măsurat nivelul poluării sonore de către postul „PRO TV Chişinău”. Centrul a fost sesizat de deputatul PPCD Ştefan Secăreanu, care în scrisoarea sa afirma că a primit plângeri anonime de la locatarii din apropiere, care sunt deranjaţi de zgomotul mare. Specialiştii au stabilit că doar climatizatoarele produc un zgomot uşor peste normă. Nivelul sunetului însă este comparabil cu o discuţie purtată pe un ton normal sau cu ciripitul păsărilor. Anterior, alţi doi specialişti au măsurat nivelul radiaţiei în teritoriul din apropierea sediului „PRO TV Chişinău”. Într-o plângere anonimă se arată că din cauza radiaţiei frunzele de pe copacii din preajmă ar fi căzut mai devreme.

La 27 noiembrie, un operator al postului „PRO TV Chişinău” a fost obligat de către agenţii din garda de corp a Preşedintelui Vladimir Voronin să şteargă imaginile în care apar doi ofiţeri de pază urcând în maşină. Incidentul s-a produs după vizita şefului statului la Centrul Anticorupţie. Serviciul de presă al Preşedinţiei a declarat că ofiţerii nu vor să fie filmaţi, însă a recunoscut că aceştia au reacţionat inadecvat, deoarece nu există nici o prevedere legală care le-ar permite să şteargă imaginile filmate de către operator.

La 29 noiembrie, reporterul „PRO TV Chişinău” Tatiana Ţurcanu a fost insultată şi brutalizată în public în timp ce îşi exercita meseria. La solicitarea jurnalistei de a explica declaraţia făcută în cadrul unei întâlniri la ASEM, vicepreşedintele Parlamentului Iurie Roşca a reacţionat neadecvat, recurgând la insultă şi limbaj licenţios.

Tot la 29 noiembrie, o altă jurnalistă de la „PRO TV Chişinău”, Sorina Obreja, a fost brutalizată de către Preşedintele Vladimir Voronin, care este şi lider al PCRM. Cazul s-a produs după ceremonia oficială de depunere a jurământului militar de către tinerii încorporaţi în Armata Naţională.

La 26 decembrie, jurnalista Domnica Negru de la postul „PRO TV Chişinău” a fost agresată fizic de către un poliţist. Acesta i-a sucit mâinile la spate şi i-a distrus

microfonul în timp ce realiza un reportaj despre jaful produs la o filială a unei bănci din Chişinău. .***

**



Dostları ilə paylaş:

©2018 Учебные документы
Рады что Вы стали частью нашего образовательного сообщества.

III.CINE SUNT EXCLUŞII? - Outline of research on social inclusion in moldova

səhifə21/25
tarix31.10.2017
ölçüsü1.51 Mb.

III.CINE SUNT EXCLUŞII?



  • Excluşi prin lezarea dreptului la un proces echitabil


Încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat şi ingerinţele autorităţilor centrale în activitatea judecătorească a generat fenomenul unor verdicte la comandă. Din interese politice, financiare sau de altă natură, mii de oameni au fost nedreptăţiţi în anii 2001-2009 în instanţele de judecată din Republica Moldova. Tocmai de aceea, aceasta s-a ales cu cele mai multe plângeri la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Numai în ultimii doi ani Guvernul Republicii Moldova a trebuit să achite, în urma hotărârilor luate de CEDO, despăgubiri cifrate la peste 10 milioane de euro.

Mulţimea de cetăţeni, care pierduseră orice şansă de a-şi face dreptate în instanţele de judecată autohtone, într-o anumită măsură fac parte din fenomenul excluziunii politice, întrucât, în urma litigiului cu autorităţile, au devenit persoane indezirabile care nu puteau astfel să-şi satisfacă plenar interesele şi drepturile politice.

Pâna la 1 ianuarie 2008 la Curtea Europeana au fost depuse in fata unui organ decizional circa 1 830 de cereri contra Republicii Moldova. Pâna in present, Guvernului Republicii Moldova i-au fost comunicate circa 360 de cereri. Totodata, CEDO a pronuntat  111 hotariri, dintre care in 109 din elei s-a constatat cel putin o incalcare a drepturilor si a libertatilor fundamentale.

În medie, potrivit lui Ion Manole, directorul Asociaţiei”Promo-Lex”, doar 5 la suta dintre cererile depuse la Curtea Europeana sint solutionate prin hotariri. Astfel, in cazul Moldovei acest procentaj este de circa sase ori mai mare, decit media Curtii. Cu alte cuvinte, cererile depuse impotriva Guvernului Republicii Moldova … se datoreaza unor grave probleme ale sistemului de drept national sau chiar am putea vorbi despre prezenta ambelor motive.

*

Multe dintre aceste încălcări, constate de instanţa de la Strabourg , generează fenomenul excluziunii politice prin lezarea dreptului la un process echitabil, în speţă prin înclcarea drepturului feţinutului.

În 19 cazuri, Curtea Europeana a gasit incalcari in ceea ce priveste tratamentul inuman si degradant legat de diverse cauze, mai cu seamă de conditiile de detenţi,e detentie fara temei legal, motivare insuficienta in incheierea de aplicare a mandatului de arest de catre instanta de judecata, incalcarea dreptului la intrevederi confidentiale cu avocatii, cenzurarea corespondentei detinutilor, lipsa asistentei medicale, accesul avocatilor la reclamant si la fisa medicala*.

O alta hotarâre si un caz care este inca pe rol la Curtea Europeana se refera la incalcarea confidentialitatii sau a secretului corespondentei detinutului. Cazul “Mereacre”, de exemplu. Iarasi s-a incalcat dreptul la secretul corespondentei detinutului in baza legii, dar contrar Conventiei Europene. Acest lucru nu s-a facut decât in anii 2002-2003, când prin diverse dispozitii a fost modificat cadrul legal, pentru a corespunde cu rigorile Curtii Europene si Conventiei Europene.

Alte 12 hotarâri care vizeaza ţinerea sub arest fara mandat, dupa transmiterea dosarului in instanta de judecata. Este vorba de o incalcare a articolului 5 paragraful 1 al Conventiei Europene. Jurisdicţia europeană a stipulat ca, conform reglementarilor nationale ale Codului de procedura penala, dupa transmiterea dosarului in instanta de judecata nu mai era nevoie de prelungirea mandatului de arest. Eeste incalcarea  articolului 5 paragraful 1. Aacest lucru a fost prevazut de legislaţia naţionala, dar contravenea practicii si Convenţiei Europene.
În alte 4 cazuri, cu regret, Curtea Europeana a constatat rele tratamente, adica tortura, tratament inuman sau degradant, in cazurile Corsacov, Pruneanu, Colibaba, Boicinco, dar şi l-a îngrădirea directă a drepturilor politice. O hătărâre, de exemplu, se referea la suspendarea provizorie ilegala a  activitatii unui partid, la refuzul Guvernului de a inregistra doua culte, precum si incalcarea dreptului la proprietate prin retragerea licentiei unei companii comerciale.*
O cauză a situaţiei create în Republica Moldova, potrivit lui Vladimir Grosu, agent guvernamental la CEDO, o constituie “ incompatibilitatea legislatiei noastre cu standardele europene in domeniul drepturilor omului.”

*


  • Excluşi prin nerespectarea dreptului la autonomie locală



Prin art. 4 din Carta Europeană a

Autonomiei Locale3, se instituie principiul subsidiarităţii,

stipulându-se că colectivităţile locale

dispun, în cadrul legii, de întreaga competenţă

de a lua iniţiativa pentru orice chestiune care

nu este exclusă din domeniul competenţelor lor

sau care nu este atribuită unei alte autorităţi.**


Deşi în decursul ultimilor ani în Republica Moldova au fost întreprinse mai

multe măsuri pentru a îndeplini cerinţele Consiliului Europei în domeniul descentralizării şi consolidării autonomiei locale, rezultate semnificative în vederea adaptării sistemului APL la standardele europene de administraţie publică locală întârzie să se producă.

Până în prezent, autorităţile locale activează într-un mediu excesiv de politizat, cu capacităţiiadministrative, care în acest momentsunt extrem de reduse, fapt care se reflectă înneproporţionalitatea între atribuţiile legale şiresursele financiare alocate pentru exercitarea lor.

De fapt, simpla creştere sau descreştere a capacităţii administrative a autorităţilor locale depinde într-o măsură substanţială de modul în care este organizată şi realizată activitatea acestor organe, dar şi de calitatea personalului şi de atitudinea acestuia referitor la realizarea atribuţiilor sale. În acest sens, dezvoltarea capacităţii administraţiilor publice locale este strâns legată, pe lângă alte aspecte, şi de creşterea nivelului de pregătire a funcţionarilor publici care deservesc aceste instituţii publice locale.

În ţările cu tradiţii democratice, raporturile dintre autorităţile administraţiei de diferite

niveluri se bazează pe cooperare, solidaritate şi loialitate. În exercitarea competenţelor

conferite de lege, autorităţile administraţiei publice locale de diferite niveluri sunt asigurate cu condiţii pentru o cooperare eficientă şi reciproc avantajoasă. Astfel, autorităţile locale sunt consultate de către autorităţile centrale atunci când, prin acţiunile luate de către acestea din urmă, sunt afectate interesele din sfera lor de competenţă sau interesele individuale.

De asemenea, competenţele cu care sunt investite autorităţile administraţiei publice localesunt depline şi nu pot fi limitate de autoritatea publică ierarhic superioară, decât încondiţiile legii.

Cu toate acestea, în Republica Moldova, dependenţa într-o măsură mai mare sau mai mică de transferurile de la bugetul de stat este specifică majorităţii APL din ţară. Această stare de lucruri relevă gradul scăzut de autonomie al administraţiei publice locale, precum şi capacitatea redusă de a răspunde necesităţilor cetăţenilor la nivel local. Deja este o practică prin care guvernul determină priorităţile pentru investiţii în infrastructură, educaţie şi sănătate, iar administraţia publică locală rămâne un observator pasiv al acestui proces.

În conformitate cu art. 1 din Legea privind descentralizarea administrativă2, competenţe ale

APL sunt ansamblul de drepturi şi obligaţii ale autorităţilorpublice locale în domeniile de activitate care le sunt stabilite. Pentru realizarea competenţelor sale, autorităţile locale au la îndemână resurse financiare, instituţionale, patrimoniale şi umane.Acestea, toate cumulate, determină capacitatea administrativăa fiecărei autorităţi în parte.
Astfel, exerciţiul puterii publice trebuie să revină acelor autorităţi care sunt cele mai apropiate de cetăţeni şi responsabilităţile încredinţate colectivităţilor locale trebuie să fie în mod normal depline şi întregi .În general, repartizarea competenţelor se realizează în baza următoarelor principii:1) transferurile de competenţe nu implică retragerea niciunei atribuţii a colectivităţilor descentralizate, ci dimpotrivă, ele conferă acestora atribuţii noi; 2) transferurile de competenţe nu trebuiesă aducă nicio atingere preeminenţei statului, ci trebuie să-i permită să consacre mai mult misiunilor sale fundamentale legate de suveranitatea naţională, precum justiţia, apărarea, securitatea etc., 3) transferurile de competenţe nu trebuie să permită unei colectivităţi teritoriale să-şi exercite tutela asupra unei alte colectivităţi. Colectivităţile locale sunt considerate autonome în sferele lor de competenţe. 4) transferurile de competenţe trebuie să fie definite în funcţie de vocaţia principală a fiecărui nivel de colectivitate. Transferul se face în beneficiul colectivităţii celei mai apte de a exercita competenţa respectivă în raport cu nevoile cetăţenilor.

Astfel, competenţele către nivelul I cuprind ansamblul atribuţiilor relative pentru amenajarea

vieţii locale: către nivelul II - responsabilităţi de a asigura ajutoare şi servicii care fac apel la solidaritatea socială; competenţele regiunilor cuprind misiuni de planificare, impulsionare şi incitare în domeniul economic, social şi cultural4.
Prin prisma celor relevate, se constată că legislaţia existentă în domeniul competenţelor APL este destul de impunătoare şi reglementează un vast spectru de probleme, care au completat funcţiile organelor de administrare publică locală cu noi competenţe şi responsabilităţi6. Totuşi, este necesar de evidenţiat faptul că multe din actele legislative şi normative sunt confuze, necorelate, contradictorii şi depăşite de timp. Scopul principal al actelor normative care reglementează competenţele autorităţilor administraţiei publice locale ar trebui să urmărească crearea instrumentelor administrative necesare autorităţilor locale pentru îndeplinirea atribuţiilor ce revin acestora şi asigurarea condiţiilor pentru asumarea responsabilităţilor privind dezvoltarea locală.

Cu părere de rău, este vizibil că la momentul actual majoritatea

autorităţilor locale nici nu-şi cunosc în totalitate competenţele atribuite prin actele normative şitotodată nici nu au capacitatea de a-şi asuma noile responsabilităţi şi de a le face faţă atât din punct de vedere financiar, managerial cât şi instituţional. În conformitate cu legislaţia actuală dindomeniul APL, autorităţile publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul I suntconsiliile locale alese, ca autorităţi deliberative, şi primarii aleşi, ca autorităţi executive. La rândul lor, autorităţile publice locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de nivelul II sunt consiliile raionale, în calitate de autorităţi deliberative, şi preşedintele raionului, în calitate de autoritate executivă.

În acest context, conform Legii privind administraţia publică locală Nr. 436-XVI din 28.12.2006, sunt stipulate competenţele autorităţilor publice locale de nivelul I şi II, care sunt delimitate în două tipuri ale autorităţilor publice locale: deliberative şi executive7. În altă ordine de idei, autoriităţile administraţiei publice locale exercită competenţe proprii, competenţe delegate şi competenţe de cooperare. Astfel, în conformitate cu art. 4 din Legea privind descentralizarea administrativă Nr. 435-XVI din 28.12.2006, autorităţilor publice locale de nivelul întâi şi doi li s-au stabilit următoarele domenii proprii de activitate:


După cum se poate vedea din tabelul nr.1, deşi la prima vedere legea încearcă să stabileascădomeniile de competenţă a autorităţilor publice locale de nivelul întâi şi doi, totuşi se constată că APL I şi APL II au practic aceleaşi competenţe, unele dintre ele au un caracter destul de confuz şi contradictoriu.
Conform legii citate, autorităţilor publice locale de nivelul I li s-au stabilit ca domeniu propriu de activitate construcţia de locuinţe, organizarea serviciilor anti-incendiare etc. În cazul dat, trebuie de menţionat că nu este clară intenţia legislatorului, deoarece prestarea serviciilor anti-incendiare şi construcţia de locuinţe reprezintă un sistem deosebit şi atribuirea autorităţilor publice locale de nivelul I ca domenii proprii de activitate nu are relevanţă practică din lipsa capacităţilor organizatorice, funcţionale şi financiare ale autorităţilor publice locale.

Competenţele autorităţilor de primul

nivel de administrare au fost fixate pur formal,

fără a se stabili de unde să ia acestea

resurse financiare pentru a le îndeplini.

Astfel, autorităţile publice locale au fost

abilitate cu competenţe pentru realizarea

cărora nu dispun de patrimoniu, resursele

financiare şi/sau umane necesare sau de capacităţi

adecvate.

Tabel 2.

Agenţia Monitor Media,

2008

Domeniile de activitateale autorităţilor publice locale de nivelulI pentru realizarea cărora nu dispun de resursefinanciare şi/sau umane necesare




1.

distribuirea apei potabile, construirea şi întreţinerea

sistemelor de canalizare şi de epurare a apelor utilizate

şi pluviale;

2.

construcţia, întreţinerea şi iluminarea străzilor şi

drumurilor publice locale;

3.

construcţia, gestionarea, întreţinerea şi echiparea

instituţiilor preşcolare şi extraşcolare (creşe, grădiniţe

de copii, şcoli de artă, de muzică);

4.

dezvoltarea şi gestionarea reţelelor urbane de

distribuire a gazelor şi energiei termice;

5.

construcţia de locuinţe şi acordarea altor tipuri de

facilităţi pentru păturile social vulnerabile, precum şi

pentru alte categorii ale populaţiei;

6.

organizarea serviciilor anti-incendiare.

7

dezvoltarea economică a localităţilor


În ce măsură oameni ca dvs. pot influenţa hotărârile luate la nivel local?



În foarte mare măsură 3,4%

În mare măsură 16,1%

În mică măsură 31,8%

În foarte mică măsură 47,7 %

Nu ştiu 7,1%

Nu răspund 8,2%

?


iiinternational-230.html

iiinternational-235.html

iiinternational-24.html

iiinternational-244.html

iiinternational-249.html